Cu Cirese la Urechi

Archive for the ‘Papa Bun’ Category

Se poate ca in fuga catre plata unei datorii morale sa capat vreo boala psihica?

Pe Elio l-am cunoscut la prima vizita in Italia. Ne-a fost ghid si sofer. Apoi cand ne-am hotarat sa ne mutam aici semipermanent, ne-a fost de mare ajutor. A umblat la fel de mult ca si mine atunci cand cautam chirie, a fost omul potrivit cu cunostintele potrivite atunci cand ii cautam de lucru lui Moldo. Ne-am promis ca impreuna vom face tot posibilul sa ii multumim pentru ajutorul pe care ni l-a dat atunci cand nu aveam pe nimeni. Intr-o vreme, nu demult, eram chiar ingrijorata ca vremea rasplatei nu mai vine, ca nicicum omul asta nu are nevoie de ajutorul nostru, ca sa ne spalam cumva recunostinta. In sensul asta, de cand ne-am mutat in chirie, adica de cand a venit si Moldo aici, in fiecare saptamana il chemam pe Elio la masa. Apoi s-au copt castanele.

Cand Elio ne-a rugat sa il ajutam cu castanele, ne-am bucurat ca in sfarsit putem sa facem partea noastra dintr-un contract mut de intrajutorare. Asa ca in fiecare weekend, sambata dupa pranz si duminica intreaga, Onnah si Moldo coc castane in Italia. Moldo coace si Onnah vinde.

Incetul cu incetul insa, am ajuns sa fim implicati din ce in ce mai adanc in afacerile palpitante ale prietenului nostru. Dupa castane, care sunt activitatea principala, Elio se gandi ca poate reuseste sa vanda si ceva zacusca pe sub mana. Adica mna, daca o afiseaza asa, ostentativ pe masa pe care vinde castanele, sub pretextul ca zacusca+castane=love, nu s-ar gandi nimeni niciodata ca sub masa ar putea sa existe 30 de borcane de zacusca asteptand sa fie vandute. Si daca langa zacusca ar mai pune pe masa la gustat, sub aceeasi formula magica si un pic de dulceata de gutui, masa ar rezista inca. Hmm, dar daca…. cumpara el si 300 kg de ardei si ii pune sub otet, ii asorteaza la dulceata, la zacusca si la castanele coapte, asa-i ca nimeni nu ar banui vreodata ca el de fapt are autorizatie doar pentru castane ca si agricultor??? Sigur ca nu.

Bineinteles ca facutul conservelor imi cade mie la tragerea la sorti, dulceata inclusa. Imi place sa pun chestii pe iarna de cand am ganduri de familie cu Moldo, asa ca ma bucuram ca datorita\din cauza concediului medical cu deget rupt al iubitului, conservele le vom face impreuna, deci impuscam vreo trei iepuri dintr-o data: il ajutam pe Elio, punem chestii pe iarna, pentrecem timp impreuna. Dar cand am ajuns la locul de infaptuit conserve nu-mi venea a credere ochilor ca poate exista o asemenea adunatura de chestii inutile imprejurul cuiva. In curtea lui Elio exista un solar imens care probabil ca la un moment dat producea legume. Solarul e umput pana la refuz cu carti, mobile vechi, sticle, papusi, borcane etc. In curte mai exista si un cort: aceeasi situatie. In aceeasi curte mai avem si: un munte de damigene, un munte de cutii, un altul de paleti- In fata casei sunt insirate mii de chestii care nu se leaga: ligheane, 2 mese, o masina de tocat, multe cutite, cutii cu legume uscate, stricate, tot felul de oale sparte, 3 chestii care seamana cu ladele de zestre de la bunica de la tara. OMFG, niciodata nu am vazut atatea chestii nefolositoate, absolut inutile, amestecate, vechi, diferite. ca la Elio in garaj. Era ca intr-un horror wonderland. Trei zile, doar ca sa spele vreo oala imensa, Elio trebuia sa mearga in cealalta parte a orasului unde inchiria un garaj care avea trasa o conducta de apa…ilegal, pentru ca in casa in care locuia, desi avea apa, nu avea acces la ea din cauza chestiilor care erau peste tot. Totul era in ideea: daca ai nevoie de un ciucur pentru lampa de noptiera din dormitor de culoare albastru inchis cu fir argintiu, aveai toate sansele ca in 9 zile sa il gasesti in adunatura de chestii din casa lui Elio. Gaseai orice, in timp maxim din cauza ca nu aveai acces niciunde.

Asa ca apuca-te Onnah si curata puful de pe 30kg de gutui, ca reteta speciala a lui Elio presupune a nu se arunca de la gutui decat puful, restul folosim, folosim. Ok, ai curatat o zi intreaga pe ceas puful, acum taie toate legumele(in valoare de 120 euro, adica vreo 70 kg de chestii)in bucatele mici-mici-mici. Ok, coace, coace, coace. Pune in borcane, adauga la raft. Moldo mesteca, pentru ca mereu era ceva cocand pe foc. Si toate astea intr-un peisaj absolut horror.

Acum, eu nu sunt clean-freack, insa dupa trei zile de improvizat linguri din furculite de plastic, tocator dintr-o bucata de gresie, detergent de vase din solutie pentru calcat rufe, dupa trei zile de impins cu picioarele lucrurile dintr-un garaj, ca alte lucruri sa incapa acolo, dupa trei zile fara sa ma pot spala pe maini in timpul zilei, iar ca sa merg la baie, sa fiu nevoita sa cumpar de fiecare data cate ceva de la un bar din apropiere. asta-seara am ajuns acasa si am avut o cadere nervoasa. Dupa multa vreme, asta-seara am plans mult si bine fara sa ma opresc, scarbindu-ma si de cana de cafea ramasa nespalata de azi-dimineata. Asta-seara incerc sa neg OCD-ul care si-a facut loc in sistemul meu psiho-somatic. Nu, nu voiam sa devin clean-freack, voiam doar sa scap de ceva datorii morale.

Advertisements

Prima reteta pe blog. Si e prima nu pentru ca nu imi place sa gatesc, dimpotriva, ci pentru ca am zis sa nu amestec lucrurile. Dar e ok sa amestecam lucrurile, mai ales atunci cand gatim 😉

Bun. Avem, deci, varzuci de Bruxelles gratinate. Reteta e simpluta si se poate improviza pe margine, in functie de imaginatie. Verzucile nu sunt chiar asa de greu de gasit; daca nu le gasiti la raionul fructe-legume, le gasiti cu siguranta la legume congelate.

Eu am luat 1kg de verze de Bruxelles, insa dupa ce le-am curatit, a ramas mai putin de un kilogram. Ideea e sa cumparati o cantitate de verze in functie de cat de mare este tava in care gatiti. Eu am o tava mica, de 15/22 cm, dar 1kg a fost cam mult, o sa vedeti si in poze cum unele verzuci scot capul din besciamella 🙂

Prin urmare curatam verzucile proaspete(cele congelate cred ca sunt deja curatate), si le spalam.

Am curatat verzucile

 

Le-am spalat

Le punem apoi la fiert in apa deja clocotita pentru 10-15 minute.

Dupa ce fierb, le scoatem si le asezam in tava. Batem 3 oua cu 100 g de cascaval ras(aici, in functie de gusturi, cascavalul se poate inlocui cu telemea, urda, branza de burduf etc), un varf de cutit de sare si le punem peste verze.

Pregatim sosul besciamella(sos alb): intr-o craticioara topim 50-75 g de unt, apoi adaugam 2-3 linguri de faina peste.  Omogenizam totul, apoi adaugam lapte putin cate putin, insa nu pe foc, ci la rece pana obtinem o crema de consistenta smantanei. Sosul il adaugam peste verze.

Presaram pesmet.

Apoi acoperim cu alti 100 g de cascaval ras sau parmezan(eu prefer parmezanul, pentru ca asa reusesc sa obtin o crusta crocanta)

Dam la cuptor 15-20 minute pana se rumeneste si prinde o culoare roscata delicioasa.

Acum, modul asta de a gratina se poate folosi la orice vrem sa gratinam: conopida sau brocolli, cartofi, morcovi sau ceapa. Ne adaptam in functie de pofte 😉

Enjoy!


pe Caprarii

Cele mai noi

Calendar

December 2017
M T W T F S S
« May    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Blog Stats

  • 4,711 hits