Cu Cirese la Urechi

Archive for October 2011

Se poate ca in fuga catre plata unei datorii morale sa capat vreo boala psihica?

Pe Elio l-am cunoscut la prima vizita in Italia. Ne-a fost ghid si sofer. Apoi cand ne-am hotarat sa ne mutam aici semipermanent, ne-a fost de mare ajutor. A umblat la fel de mult ca si mine atunci cand cautam chirie, a fost omul potrivit cu cunostintele potrivite atunci cand ii cautam de lucru lui Moldo. Ne-am promis ca impreuna vom face tot posibilul sa ii multumim pentru ajutorul pe care ni l-a dat atunci cand nu aveam pe nimeni. Intr-o vreme, nu demult, eram chiar ingrijorata ca vremea rasplatei nu mai vine, ca nicicum omul asta nu are nevoie de ajutorul nostru, ca sa ne spalam cumva recunostinta. In sensul asta, de cand ne-am mutat in chirie, adica de cand a venit si Moldo aici, in fiecare saptamana il chemam pe Elio la masa. Apoi s-au copt castanele.

Cand Elio ne-a rugat sa il ajutam cu castanele, ne-am bucurat ca in sfarsit putem sa facem partea noastra dintr-un contract mut de intrajutorare. Asa ca in fiecare weekend, sambata dupa pranz si duminica intreaga, Onnah si Moldo coc castane in Italia. Moldo coace si Onnah vinde.

Incetul cu incetul insa, am ajuns sa fim implicati din ce in ce mai adanc in afacerile palpitante ale prietenului nostru. Dupa castane, care sunt activitatea principala, Elio se gandi ca poate reuseste sa vanda si ceva zacusca pe sub mana. Adica mna, daca o afiseaza asa, ostentativ pe masa pe care vinde castanele, sub pretextul ca zacusca+castane=love, nu s-ar gandi nimeni niciodata ca sub masa ar putea sa existe 30 de borcane de zacusca asteptand sa fie vandute. Si daca langa zacusca ar mai pune pe masa la gustat, sub aceeasi formula magica si un pic de dulceata de gutui, masa ar rezista inca. Hmm, dar daca…. cumpara el si 300 kg de ardei si ii pune sub otet, ii asorteaza la dulceata, la zacusca si la castanele coapte, asa-i ca nimeni nu ar banui vreodata ca el de fapt are autorizatie doar pentru castane ca si agricultor??? Sigur ca nu.

Bineinteles ca facutul conservelor imi cade mie la tragerea la sorti, dulceata inclusa. Imi place sa pun chestii pe iarna de cand am ganduri de familie cu Moldo, asa ca ma bucuram ca datorita\din cauza concediului medical cu deget rupt al iubitului, conservele le vom face impreuna, deci impuscam vreo trei iepuri dintr-o data: il ajutam pe Elio, punem chestii pe iarna, pentrecem timp impreuna. Dar cand am ajuns la locul de infaptuit conserve nu-mi venea a credere ochilor ca poate exista o asemenea adunatura de chestii inutile imprejurul cuiva. In curtea lui Elio exista un solar imens care probabil ca la un moment dat producea legume. Solarul e umput pana la refuz cu carti, mobile vechi, sticle, papusi, borcane etc. In curte mai exista si un cort: aceeasi situatie. In aceeasi curte mai avem si: un munte de damigene, un munte de cutii, un altul de paleti- In fata casei sunt insirate mii de chestii care nu se leaga: ligheane, 2 mese, o masina de tocat, multe cutite, cutii cu legume uscate, stricate, tot felul de oale sparte, 3 chestii care seamana cu ladele de zestre de la bunica de la tara. OMFG, niciodata nu am vazut atatea chestii nefolositoate, absolut inutile, amestecate, vechi, diferite. ca la Elio in garaj. Era ca intr-un horror wonderland. Trei zile, doar ca sa spele vreo oala imensa, Elio trebuia sa mearga in cealalta parte a orasului unde inchiria un garaj care avea trasa o conducta de apa…ilegal, pentru ca in casa in care locuia, desi avea apa, nu avea acces la ea din cauza chestiilor care erau peste tot. Totul era in ideea: daca ai nevoie de un ciucur pentru lampa de noptiera din dormitor de culoare albastru inchis cu fir argintiu, aveai toate sansele ca in 9 zile sa il gasesti in adunatura de chestii din casa lui Elio. Gaseai orice, in timp maxim din cauza ca nu aveai acces niciunde.

Asa ca apuca-te Onnah si curata puful de pe 30kg de gutui, ca reteta speciala a lui Elio presupune a nu se arunca de la gutui decat puful, restul folosim, folosim. Ok, ai curatat o zi intreaga pe ceas puful, acum taie toate legumele(in valoare de 120 euro, adica vreo 70 kg de chestii)in bucatele mici-mici-mici. Ok, coace, coace, coace. Pune in borcane, adauga la raft. Moldo mesteca, pentru ca mereu era ceva cocand pe foc. Si toate astea intr-un peisaj absolut horror.

Acum, eu nu sunt clean-freack, insa dupa trei zile de improvizat linguri din furculite de plastic, tocator dintr-o bucata de gresie, detergent de vase din solutie pentru calcat rufe, dupa trei zile de impins cu picioarele lucrurile dintr-un garaj, ca alte lucruri sa incapa acolo, dupa trei zile fara sa ma pot spala pe maini in timpul zilei, iar ca sa merg la baie, sa fiu nevoita sa cumpar de fiecare data cate ceva de la un bar din apropiere. asta-seara am ajuns acasa si am avut o cadere nervoasa. Dupa multa vreme, asta-seara am plans mult si bine fara sa ma opresc, scarbindu-ma si de cana de cafea ramasa nespalata de azi-dimineata. Asta-seara incerc sa neg OCD-ul care si-a facut loc in sistemul meu psiho-somatic. Nu, nu voiam sa devin clean-freack, voiam doar sa scap de ceva datorii morale.

Exclusive. Miu Miu s-a detasat de mult de orice nisa, Miu Miu e exclusiv prin definitie si a gasit, din a doua incercare modalitatea perfecta de a se adresa. A gasit si regizorul care ii vine perfect:Lucrecia Martel(La nina santa). Spun din a doua incercare pentru ca primul scurtmetraj semnat Miu Miu arata mai mult ca o reclama de 2minute, muzica nu incanta iar cadru e oarecum banal.

MUTA insa, e facut sa fie un scrtmetraj. Aici ideea de Miu Miu se clarifica, se vede prin crapaturi si transparente, se deduce, se pandeste.

Pe o nava fara nume, exista o ordine a femeilor fara ochi. Intrusii se elimina singuri, barbatii nu au fete aici. Se vorbeste o limba stiuta doar de ele, si nu se vorbeste, ci se sopteste. Se aud pasi batuti in pantofi cu tocuri, se strang materiale in mana, se respira incet prin masti de gaze. Genele se zbat usor pe sticla ochelarilor de soare. De aici nimeni nu scapa. Esti inchis in nisa, nu poti pleca asa, doar pentru ca vrei.

A chema e egal cu a saluta, iar salutul locului seamana cu aplauzele mutilor.

Sa fie oare doar vina complotistilor advertiseri, care ne otravesc mintile cu imagini perfecte, ale unei lumi perfecte, in care traiesc oameni perfecti, ca noi ne formam in timp, repede si fara indoiala, o idee perfecta a lumii publicitatii? Bun, si daca e asa, atunci de ce nu e mereu asa??

Cand am ajuns in Italia am ramas absolut uimita de felul in care aratau oamenii la TV. Aici cei ce prezinta stirile nu au maxin 32 ani, ci minim 42. Aici oameni de televiziune sunt cei ce fac meseria asta de cel putin 20-30 ani, iar italienii nu se satura de personajele lor. Dupa doi ani de prezentat stirile, nu ii arunca in cine-sti-ce emisiune de divertisment obscura sau nu, uitand, dupa alti 5 ani de unde au plecat deja. AiciĀ oamenii de televiziune arata asa:

Barbara D'Ursso

Gerry Scotti

Rita Dalla Chiesa

Sper sa ma fac bine inteleasa: e vorba despre respectarea valorilor si despre felul in care se reuseste educarea gusturilor publicului. Daca ma gandesc mai bine, este, de fapt vorba si despre gusturile publicului in realitate, dat fiind faptul ca Italia este o tara cu populatia imbatranita. De multe ori in jurul meu, atunci cand cineva moare la 72 de ani, aud: Era tanar, saracul. Pai da, ca ei traiesc pana pe la 90 si.

Dincolo de toate e de respectat felul in care isi pastreaza vii personajele. Pe de alta parte intr-o multime de emisiuni TV asupra prezentatoarelor, in special, se arunca un gen de lumina difuza, usor rozalie, care imprastie putin imaginea, iar pe ecran chipul se vede ca invelit de o aura luminoasa. Asta nu e respect pentru nimeni. Mi se pare grotesc sa pui pe sticla o prezentatoare de 63 ani, si sa incerci sa o faci sa para de 33, ba mai mult, sa ii si arunci o aura de zana deasupra.

Si apoi mai sunt exemple gen:

Si tanti asta (47 ani) spune ca spotul nu a suferit niciu retus. Ok, atunci unde ii este buricul??? Despre riduri nu avem ce discuta, mai ales ca dumneaei, in viata reala arata asa:

Isabella Ferrari

 

Tot ce ne-am putut permite a fost o vacanta de doua zile, dar nu una ca oricare, ci una la Nissa, la prietenii Raluca si Irineu, casatoriti de curand. In turul orasului, Ralu se lamenta cum ca incepe toamna, iar in Franta o data cu asta incep si grevele. Imi aminteam ca in Bucuresti, in timpul grevelor la metrou, chiar si pentru cateva ore, era haos.

Sa fie vreo chestie specifica tarilor din vest, a celor civilizate, in care democratia e la indemana si e disponibila oricand.

La sfarsitul celor doua zile de vacanta ne-am urcat in tren, ne-am ocupat locurile si am inceput sa ne sporovaim fericirea, sa ne agitam bucuria. Am vazut Monaco si Nissa, si am petrecut putin timp cu prietenii Raluca si Irineu. Insa nu trecusera cinci minute cand apare controlorul. Discutia cu el s-ar rezuma cam asa:

-Buna seara, unde mergeti(fara sa ne ceara biletele)?

-Buna seara, in Italia, la Cuneo.

-Imi pare rau, trebuia sa schimbati trenul la granita, la Breil sur Roya, insa italienii sunt in greva, si au oprit toate trenurile.

-Ok, atunci care ar fii alternativele noastre?

-Nu exista, de la granita veti ramane pe jos.

– šŸ˜®

Si asta s-a si intamplat, chiar daca tot drumul pana la granita incercam sa ne linistim, spunandu-ne ca sigur nu am inteles noi bine, sau ca nu a inteles el bine, controlorul, insa la sfarsitul Frantei am ramas pe jos. Ne-am invartit putin in jurul garii. Inca mai speram ca italienii nu ne-ar lasa pe jos, dar… Incercam sa imi amintesc daca vazusem ceva pe la TV, la stiri, ca asa mi se parea normal, daca esti serviciu public si vrei sa faci greva, sa si anunti asta, dar nu, nimic.

Sa fie din cauza faptului ca la ei toamna, o data cu frunzele cad si grevele atat de multe incat nici nu se mai obosesc sa le anunte, sau o fac doar la stirile de dimineata, cand emisiunea are 3 ore si au tot timpul din lume pentru stirile “de umplutura”, sa fie dezinteresul pentru transportul public, sau ignoranta.

Ideea e ca pe la 00:30 ne-a salvat mama, iar intr-o ora si jumatate am ajuns si acasa. Nu m-am lamurit nici pana acum ce inseamna o greva in Italia, cert este ca pentru ei e la ordinea zilei, iar cum toti au masini, o chestie de genul nu reprezinta interes. Vreo doi ca noi, care raman pe jos la granita cu Franta reprezinta ceva pierderi de sisitem, cred.


pe Caprarii

Cele mai noi

Calendar

October 2011
M T W T F S S
« Sep   Dec »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 4,664 hits