Cu Cirese la Urechi

Archive for August 2011

Eu: Nu e asa
Ea: Cum e?
Eu: Nu poti sa stai o vesnicie sa zambesti la glume de genul asta, sa nu poti sa exprim cretinatatile care iti trec prin cap, ca apoi incepi sa citesti carti religioase si sa cumperi lumanari de aprins prin casa si sa pui deodorante prin dulapuri: TE TRANSFORMI IN NEVASTA. si eu nu vreau. Eu vreau sa pot sa vorbesc…
Ea: E o perioada. Nu numai, Oana.
Nu o sa fie asa mereu,
ca nu o sa stati acolo toata viata
si tu nu esti cu bade gheorghe, esti cu moldo al tau.
Eu: Nu stiu cata viata o sa stam aici, inca nu stim, dar o sa fie o viata destul de lunga cat o sa stam aici,sa nu te gandesti ca in 2 ani venim in Cluj.
Da, dar sntem doar noi 2 mai. El e necesar, dar nu suficient.
Ea: Pai si daca nu e Cluj, poate sa fie altceva.
Eu: Credeam ca e, dar eu nu sunt suficienta pentru mine
intelegi?
Ea: Pai nu e normal sa fie suficient oricat de bine v-ati potrivi
Eu: Exact
Ea: Ca tu esti o tipa faina si nu ai cum sa iti ajunga numai barbatul si in rest sa nu mai ai alte aspiratii
Eu: Si partea ta? si partea stupida a Alinei? si partea Ancai?? si partea Clujului? si partea cealalta cine mi-o acopera?
Ea: Pai trebuie sa strangeti bani ca sa plecati, ca si in locuri populate de oameni mai ok se castiga bani, pana sa va puteti intoarce.
Hai mai, ca trebuie sa se poata pana la urma!
Gandeste-te ca si daca te mutai in Bucuresti tot asa rar iti vedeai prietenii de aici;
nu distanta asta e problema cea mai mare, ci ca trebuie un mediu mai bun pentru tine, eu asa vad.
Eu: Nu e vorba ca nu se poate, e vorba ca pierd, intelegi?? Eu pierd. Mi-e frica de faptul ca atunci cand ma voi intoarce o sa mergem la nasi in fiecare an de 2 ori, o sa fac salata de boef duminica si o sa-mi cumpar sandale maro. mi-e frica de faptul ca n-o sa mai vreau ou kinder cand vine de la lucru si o sa-mi fie frica sa ies in maieu pe strada.
Advertisements

Ralu vorbeste de chestiile mici pentru care fiecare din noi dezvolta cate o dependenta mai mica sau mai mare, mai constanta sau mai trecatoare. De la articolul ei am ajuns eu sa ma gandesc: de unde ne vin afinitatile astea?? si nu, nu e vorba de predispozitia feminina pentru chestiute mici si simpatice, pentru ca si EI au chestiile lor dragute pentru care ar renunta la o pereche de sosete, daca ar fi cazul sa aleaga. Moldo e innebunit dupa modele de masini in miniaura, cu care si-a incropit o colectie destul de consistenta, plasata strategic intre cescutele de cafea vechi si jucariile mele de la Kinder.

cescutele de cafea, masinutele, jucariile Kinder inlocuiesc cu succes bibelourile

Pasiunea mea pentru buburuze cred ca vine de la fascinatia pentru polka dots, in special cele negre pe rosu sau cele negre pe mustar, si de la cuvantul buburuza pe care, in orice limba l-am auzit pana acum, mi-a satisfacut pofta aia de dragut, de awww.

Avem:

in italiana: coccinella

in engleza: ladybug

portugheza: pulga

buburuza e frumoasa pana si in germana

germana: floh( se pronunta flu)

Probabil ca fixatiile astea ale noastre, mai mult sau mai putin inocente, sunt asa, un fel de legaturi stranse cu copilaria, si poate ca ne apropiem de cate o chestie pentru ca ne identificam personalitatea cu respectivul obiect, animalut, simbol; reusim sa ne reducem caracterul la O insusire fundamentala pe care punem eticheta: asa ar face o buburuza.

parte din bucataria mea cu buburuze

Doua sunt chestiile de care nu m-as desparti niciodata, indiferent ce dieta fac: lubenita si porumbul fiert, si din cate am citit, nici nu trebuie sa o fac, pentru ca sunt absolut inofensive si chiar benefice. Aici insa ambele sunt considerate un fel de mancarea saracului, niste chestii comestibile, insa de ignorat, alimente pe care bunicii lor le consumau odata doar daca nu aveau ce manca si cu mare rusine.

Bunatati de vara tarzie

Pentru doi oameni crescuti cu porumbul in fundul curtii si cu lubenita(harbuz pe limba moldoveneasca si lebenita pentru ardeleni)cumparata toata vara de la taranii care treceau pe ulita cu carutele pline, la schimb cu grane, iulie fara porumb fiert si fara zile in care mananci doar lubenita, si mergi la baie din sfert in sfert de ora, e absolut fara sens. Prin urmare, ne-am luat bicicletele intr-o seara si ne-am dus la furat de porumbi; in glastrele mele de pe balcon nu as fi reusit sa cresc nici macar o planta, iertata-mi fie ilegalitatea mica.Am luat doar patru, i-am rupt in doua si i-am fiert o zi intreaga pe aragaz. Cand am terminat de fiert, am pus pe o farfurie 3 jumatati de porumb si le-am purtat incantata si mandra vecinei mele, asa cum fac de obicei cand gatesc cate ceva special. Cand ma vede, femeia se pune pe ras. Nedumerita eu intreb care-i baiul. Imi zice: la noi asta mananca doar porcii. Mi-a picat asa de greu, nu am mai avut rabdarea sa ii zic nici macar sa incerce unul. I-am zis totusi: voi chestiile astea le cumparati de la supermarket la conserva si le puneti in salata. E acelasi lucru. Nu mi-a raspuns nimic concludent, a ingaimat ceva de genul ”eu nu cumpar”, iar eu mi-am luat farfuria si am plecat acasa, cu tot cu porumbii mei.

Dar azi razbunarea mi-a fost apriga: am cumparat o lubenita de 12 kg si am purtat-o in brate acasa, cu mare greu. La aprozarul italian de unde am cumparat-o, tipul de la tejghea imi zice:ai grija cum o porti, e foarte grea. Aici, la noi nu se prea mananca, apoi, uitandu-se in stanga si in dreapta, de parca trebuia sa se convinga ca nimeni nu il aude zicand o asemenea blasfemie, dar mie imi place. Mi-am luat lubenita in brate satisfacuta si cu mare greutate si pasi mici, am purtat-o ca pe un trofeu, cu toti ochii italienilor prezenti in piata saptamanala pe mine. Nah, habar n-aveti ce pierdeti!!!

Eram foarte entuziasmati initial cand am auzit de super-weekendul ce ne astepta dupa colt; mult timp de stat impreuna si trei zile in care sa ne plimbam prin Italia magica pe unde nu am reusit sa ajungem intr-o jumatate de an de cand suntem amandoi aici. Dar socoteala de acasa nu se pupa niciodata cu realitatea targului cinic.

Sambata in loc sa luam dis-de-dimineata trenul catre Milano, sa ajungem inainte de pranz acolo cu bateriile de la aparatul foto full, sa ne plimbam toata ziua cu soarele in cap prin orasul Louboutin, sa mancam senvisuri facute de cu dimineata din geanta termoizolanta, apoi seara sa luam trenul spre Roma, sa calatorim toata noaptea si sa dormim in tren ca in nu stiu ce film cu suporteri si meciuri, dupa planul lui Moldo, am asteptat toata ziua curierul sa vina sa ne ridice 3 colete de trimis in tara. Foarte pragmatic.

Duminica am mers la mare. Am stat aproape toata ziua in apa, iar in putinul timp petrecut cu fata in sus la soare, am reusit sa ne ardem. Am ajuns acasa obositi si cu febra. Am adormit la 20:30

Pe luni, 15 august, daca tot ne-am ratat weekendul prelungit, ne-am propus sa mergem, invitati de mereu prezenta noastra vecina-proprietara de casa, impreuna cu ea si ceva amici de ai casei (de curand am aflat ca italienii nu fac diferenta intre cunostinte si prieteni, pentru ei sunt cu totii amici) la cabana vecinei de la munte. Munte e mult zis, mai degraba vorbim de un satuc la poalele a 2 dealuri, cam ca pe la cheile Turului, asa. In felul asta am reusit si noi sa descoperim ce inseamna sa te distrezi cu italienii; este vorba de mancat prea mult( aperitiv, antipastex2, felul 2( felul 1 l-am sarit) branza, dulce, fructe), cafea., baut vin, dormit, trezit, jucat un joc ciudatel cum mingi grele de metal, mancat la fel, jucat carti, imbarcat, plecat acasa.

Ne-am simtit ca niste pensionari la vreo 84 de ani. Am capatat o indigestie la cuplu. Se pare, insa, ca eram singurii, pentru ca italienii, o alta chestie absolut uimitoare pentru acest popor mitic ce se pare ca a pus bazele civilizatie mai peste tot, sunt foarte preocupati de o chestie vitala pentru buna desfasurare a lucrurilor: digerire(a digera). Oamenii astia fac totul pentru a digera, de la a manca salata amara, la a bea cafea dupa fiecare masa(un italian, in medie, bea 4-5 cafele pe zi). Si functioneaza. Dar functioneaza atat de bine, incat se simtea, se auzea si se mirosea. Peste tot. Dupa cele doua mese, pranz si cina, la cabana era un concert de muzica hidoasa: toata lumea elimina gaze, nesfiindu-se unii de altii, sau toti de cei pe care ii cunosteau mai putin: noi doi. Femeile, patru la numar, dintre care doua fara absolut nici o jena, se imprastiau peste tot in cei 10 mp unde ne invarteam toti. Niciun pardon, nicio fata de jena, nici o fuga la baie.

Imi amintesc de Carrie din SATC cand a scapat-o prima data in patul lui Mr. Big: si-a pus cearsaful in cap, si-a tras rochia pe ea si a taiat-o acasa in cel mai scurt mod posibil, fara sa dea ochii cu el.Umilinta totala.


pe Caprarii

Cele mai noi

Calendar

August 2011
M T W T F S S
« Jul   Sep »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Blog Stats

  • 4,711 hits