Cu Cirese la Urechi

For those about to rock

Posted on: 18 May 2010

We salute you

  Pe la ora 10, sambata seara, dupa festivitatea de absolvire si restul de proiect de sesiune fuserit intr-un word, ne adunam cate doua tricouri, sosete, aparatul foto, ceva bani si biletele de concert si ne pornim spre gara.

  In Cluj incepuse sa ploua si se lasase un vant ascutit. Eram in tricou si cu blugii rupti, bineinteles, asa ca simteam totul muuult mai intens.

  Soseste acceleratul Oradea- Constanta. Putin uimita ca pe peron nu asteptau decat maxim 15 persoane, ne urcam in tren. Parca era in iulie si parca se mergea la Vama. Lumea fuma pe hol, erau sticle de 2 litri de Timi, si toti purtau tricouri negre si parul lung. Ne asteaptau AC/DC la Bucuresti, asa ca pregatirea era cum nu se poate mai aleasa.

  The Rock’n Roll Train nu se grabea sa ne duca spre concert. In compartiment se descaltase o baba, pe hol sporovaiam cu o tipa care zicea ca e voluntar la organizare, iar un pustan de la Beius se contrazicea cu Moldo in privinta anului exact in care Metallica a mers la Moscava prima data.

  Dupa 9 ore de mers cu trenul, 1 ora si jumatate de somn, si supa recuperatoare de la Alex, ne-am pornit spre Piata Constitutiei. Acolo lume multa, tricouri cu AC/DC.

  Am intrat, ne-am asezat pe ciment impreuna cu ceilalti. Ora 16:00.

  Incep sa cante in deschidere cei de la Down, trupa fostului vocalist de la Pantera, Phil Anselmo. Dupa pauza de o ora, canta Iris. Desi toata lumea astepta marele eveniment, Iris au fost primiti ca la carte. Pana si ei au ramas impresionati de reactia noastra. Iar pauza de o ora.

  La 21:00 incepe concertul. Tipete, oameni inghesuindu-se in fata, tipi purtati pe brate, lumini, sunet excelent, poze blurate, cantat pe versuri, explozie de tunuri, podium ridicat la solo-ul lui Angus Young, clopot batut impecabil de Brian Johnson, fum, confetti alb si LOCOMOTIVA. Eram cu totii in extaz. E prea putin spus, evident. Rosie calarind locomotiva si atmosfera de la Highway to Hell cand scena si publicul ardea, o sa le am in cap multa vreme.

  Cu Moldo mai mult decat socat si cu durerea de picioare care abia atunci se facea simtita, ne tragem catre poarta de iesire la 23:00 cand se termina concertul.

  P.S.

Asta este o descriere de bun simt a ceea ce s-a intamplat acolo. Cei 80.000 de oameni, fumul de tigara, esenta rock’n roll-ului, impresia ca faci istorie acolo si atunci, euforia momentului, coarnele, veteranii de 60 de ani care venisera de la  Cluj, Timisoara, Sibiu, Craiova, Satu-Mare, Iasi, Constanta, berea, ghiozdanele, parul lung, muzica, toate le am in sange acum si nimeni si nimic nu le mai scoate vreodata. Asta ma face mandra. Voi pune biletele pe panoul nostru de amintiri si voi povesti tuturor. Astea sunt chestiile pe care nu le pot exprima. Astea sunt lucrurile pe care ceilalti nu si le insusesc la fel. Astea imi raman mie si imi cauzeaza un tatuaj pe minte.

Mai jos aveti poze:

P.P.S.

Nu-mi cer scuze pentru calitatea pozelor. Era ultimul lucrau la care ma gandeam in timpul concertului.

Advertisements

3 Responses to "For those about to rock"

ashe…din inima…frumos…;;)

incet, incet ti se indeplinesc visele onnah…unu cate unul! congrats pt post…ai talent ma:))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

pe Caprarii

Cele mai noi

Calendar

May 2010
M T W T F S S
« Apr   Jun »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 4,658 hits
%d bloggers like this: