Cu Cirese la Urechi

Archive for May 2010

  Stiti filmele alea care te marcheaza si te fac sa relationezi aproape tot ce faci la filmul respectiv? Am vazut de curand Kynodontas, un film premiat la Cannes anul trecut. De fapt argumentul asta nu e unul relevant, premiile si recunoasterea criticilor nereprezentand certitudinea unui produs de calitate.

 Cel mai important efect pe care filmul asta l-a avut asupra mea a fost pusul asta pe ganduri. Daca analizez atent lumea asta, realizez ca putine din restrictiile societatii asteia sunt de folos.

  Imi sunt dragi multi oameni. Adica pe unii ii iubesc, dar altii imi sunt dragi. Si nu zic imi sunt doar sau pur si simplu dragiNu. A fii drag cuiva e mare chestie. Atrage multa energie si timp investit in sentimentul ala. Imi e draga patroana Griff-ului, o lucratoare comerciala de la Carrefour, managerul magazinului Diverta Polus, o colega de facultate cu ochelari albastri si palarie de paie, imi e draga o pseudo-nepoata.

  Probabil ca ei vad ca imi sunt dragi, si probabil ca de asta imi sunt inca dragi. Chestia e alta. Ma simt asa de cand ma stiu. Daca vad intr-o vitrina margele colorate, stiu ca ii se potrivesc Siminei. M-as duce sa le cumpar, iar data viitoare cand m-as intalni cu ea, i le-as da. I-as cumpara sapca lui Bogdan, i-as cumpara cercei Mariei, rochita Denisei. Si as vrea ca ei sa le accepte bucurosi, fara sa se simta ciudat, fara sa par ciudata, fara sa le refuze, fara sa imi cumpere nimic apoi.

  N-ar fii dragut sa pot sa daruiesc cui vreau ce vreau eu si ce cred ca i se potriveste? Ar fi dragut sa poti sa te duci sa cumperi o punga de covrigei pentru chelnerita barului in care stai de obicei la beri, ca ii e foame si nu poate pleca,  si sa va salutati apoi inca pe strada. Ar fi dragut sa stai doua minute la taclale cu o cunostinta pe care o stii de acum cativa ani cand scriati poezii impreuna in curtea unei vechi inchisori.

  Dar lucrurile nu stau asa, si oameni cu care ai vorbit, carora le-ai dat cate un indiciu despre tine, acum nu mai saluta. Oameni cu care ai impartit un salut, o plaja, o bere, un scaun, o tigara, o aluna, nu mai saluta.

 Sa fie indiferenta?

Advertisements

We salute you

  Pe la ora 10, sambata seara, dupa festivitatea de absolvire si restul de proiect de sesiune fuserit intr-un word, ne adunam cate doua tricouri, sosete, aparatul foto, ceva bani si biletele de concert si ne pornim spre gara.

  In Cluj incepuse sa ploua si se lasase un vant ascutit. Eram in tricou si cu blugii rupti, bineinteles, asa ca simteam totul muuult mai intens.

  Soseste acceleratul Oradea- Constanta. Putin uimita ca pe peron nu asteptau decat maxim 15 persoane, ne urcam in tren. Parca era in iulie si parca se mergea la Vama. Lumea fuma pe hol, erau sticle de 2 litri de Timi, si toti purtau tricouri negre si parul lung. Ne asteaptau AC/DC la Bucuresti, asa ca pregatirea era cum nu se poate mai aleasa.

  The Rock’n Roll Train nu se grabea sa ne duca spre concert. In compartiment se descaltase o baba, pe hol sporovaiam cu o tipa care zicea ca e voluntar la organizare, iar un pustan de la Beius se contrazicea cu Moldo in privinta anului exact in care Metallica a mers la Moscava prima data.

  Dupa 9 ore de mers cu trenul, 1 ora si jumatate de somn, si supa recuperatoare de la Alex, ne-am pornit spre Piata Constitutiei. Acolo lume multa, tricouri cu AC/DC.

  Am intrat, ne-am asezat pe ciment impreuna cu ceilalti. Ora 16:00.

  Incep sa cante in deschidere cei de la Down, trupa fostului vocalist de la Pantera, Phil Anselmo. Dupa pauza de o ora, canta Iris. Desi toata lumea astepta marele eveniment, Iris au fost primiti ca la carte. Pana si ei au ramas impresionati de reactia noastra. Iar pauza de o ora.

  La 21:00 incepe concertul. Tipete, oameni inghesuindu-se in fata, tipi purtati pe brate, lumini, sunet excelent, poze blurate, cantat pe versuri, explozie de tunuri, podium ridicat la solo-ul lui Angus Young, clopot batut impecabil de Brian Johnson, fum, confetti alb si LOCOMOTIVA. Eram cu totii in extaz. E prea putin spus, evident. Rosie calarind locomotiva si atmosfera de la Highway to Hell cand scena si publicul ardea, o sa le am in cap multa vreme.

  Cu Moldo mai mult decat socat si cu durerea de picioare care abia atunci se facea simtita, ne tragem catre poarta de iesire la 23:00 cand se termina concertul.

  P.S.

Asta este o descriere de bun simt a ceea ce s-a intamplat acolo. Cei 80.000 de oameni, fumul de tigara, esenta rock’n roll-ului, impresia ca faci istorie acolo si atunci, euforia momentului, coarnele, veteranii de 60 de ani care venisera de la  Cluj, Timisoara, Sibiu, Craiova, Satu-Mare, Iasi, Constanta, berea, ghiozdanele, parul lung, muzica, toate le am in sange acum si nimeni si nimic nu le mai scoate vreodata. Asta ma face mandra. Voi pune biletele pe panoul nostru de amintiri si voi povesti tuturor. Astea sunt chestiile pe care nu le pot exprima. Astea sunt lucrurile pe care ceilalti nu si le insusesc la fel. Astea imi raman mie si imi cauzeaza un tatuaj pe minte.

Mai jos aveti poze:

P.P.S.

Nu-mi cer scuze pentru calitatea pozelor. Era ultimul lucrau la care ma gandeam in timpul concertului.

In timp ce ma intorceam de la munca luni dupa amiaza, mi-a fost propusa ideea participarii la o conferinta. Tema discutata (branding), si faptul ca era gratis, au fost de ajuns sa ma convinga sa particip si eu. Locatia: Casa de Cultura a Studentilor(CCS), Cluj.

M-am indreptat catre punctul de intalnire cu fetele,  apoi am purces catre CCS. Conferinta, am aflat la fata locului, era organizata de catre ASM( Asociatia Studentilor la Marketing). Obisnuita fiind cu lipsa de organizare la absolut orice eveniment pus la cale de studenti, nu m-a mirat faptul ca panourile sponsorilor nu erau asezate, organizatorii topaiau de colo-colo si inca se testa retroproiectorul, care oricum nu era necesar in prezentarea ce urma a fi facuta. In sala eram aproximativ cinci persoane de la Comunicare si Relatii Publice si restul pana la maxim treizeci de participanti erau probabil de la marketing. Noi, CRP-istii nu am fost mentionati de catre organizatori in randul oamenilor de comunicare.

Conferinta “Branding de produs vs branding personal” (??) tinuta de David Turcu, doctorand in marketing si probabil seminarist la FSEGA, sectia marketing, incepe pana la urma. Incepe cu o intrebare in gandul meu: De ce pui in contradictie doua actiuni care nu au nimic de a face una cu alta, in afara cuvantului “branding”?

Ni se vorbeste despre branding de produs. Ni se enumera pasii care trebuie parcursi pana la a stabili locul produsului pe piata, ni se enumera beneficiile care trebuie identificate inainte de a contura personalitatea bunului respectiv. Atmosfera era ca la un seminar, motiv pentru care prietena mea a si inceput sa-si ia notite.

Trecem la branding personal, moment in care am ramas stupefiata: Pentru domnul doctorand, brandul personal nu era nimic mai mult decat personalitatea fiecaruia. Dumnealui explica faptul ca felul in care noi ne prezentam in fata prietenilor nostri si proportionalitatea intre ceea ce vrem sa parem si ceea ce inteleg cei carora ne adresam, trebuie sa fie una care sa ne multumeasca pe fiecare. Limbajul imi apartine. Domnul profesor a motivat lipsa limbajului tehnic prin faptul ca nu vrea sa ne ingreuneze intelegerea.

Omul nu avea habar ce inseamna brand personal; nu a rostit la aceasta tema cuvinte precum blogging, imagine personala, discurs public, persoana publica etc. Cu toate astea, colegii nostri de la Stiinte Economice erau in extaz. A inceput o dezbatere pe tema: Cum sa devi un om mai bun? Pentru ca domnul profesor le-a ridicat valul de pe ochi si a dat o noua nuanta notiunii de personalitate.

Discutia ma gonea acasa, dar am avut rabdare sa mai stau cateva minute, ca sa ma minunez, si sa am material pentru post.

Sa mai specific si faptul ca nu a reusit sa raspunda coerent intrebarii din public: Care e diferenta intre personalitate si brand personal? Sau ca nu a stiut cuvantul salvator in cazul intrebarii: Cum ne dam seama daca ceea ce vrem noi sa transmitem publicului este acelasi lucru cu ceea ce receptioneaza acesta? La intrebarea asta, Pisi sufla: FEEDBACK!!!

Am tras si o concluzie pozitiva in urma experientei: Bine ca termin Comunicare si Relatii Publice si nu marketing.


pe Caprarii

Cele mai noi

Calendar

May 2010
M T W T F S S
« Apr   Jun »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 4,711 hits